Regula de aur a filmatului în vacanță este să vă luați în vacanță o cameră video. Handycam, DSR, semi-profesională, orice, dar cameră să fie. Și în niciun caz să nu vă bazați pe camera video a telefonului, oricât de performantă ar fi aceasta. În cel mai rău caz, puteți filma cu telefonul doar dacă sunteți surprins de tsunami și sperați să vindeți cuiva imaginile, după. Altminteri, apelați cu încredere la o cameră video.

Zoom-ul.

Zoom-ul este jucăria preferată a cameramanului amator. O caracteristică supărătoare a filmărilor din vacanță o reprezintă pasiunea pe care cameramanii o manifestă pentru zoom-uri. Cum au prins ceva în cadru - pac! - zoom-in, să „apropie" imaginea. Apoi - pac! - zoom-out. Și tot așa. Folosiți zoom-ul cu moderație. Imaginile statice, „fixe", „curate" sunt ceea ce aveți nevoie. Nu o puzderie de zoom-uri care amețesc orice telespectator de bun simț. La urma urmelor, „zoom"-ul nu este o mișcare „naturală" a ochilor noștri. Tocmai de aceea, prea multe zoom-uri obosesc și „amețesc" telespectatorul.

Dacă filmați lei în savană și țineți neapărat să realizați un „zoom-in", făceți-o cu moderație și nu brusc (acest tip de zoom este, de altfel, tipic, filmelor de arte marțiale din anii '70). Sau, dacă intenționați să treceți la „nivelul următor" și să filmați pentru a monta ulterior respectivele imagini, luați un cadru „fix" de la distanță, opriți înregistrarea, faceți „zoom", până încadrați la prim-planul dorit, iar apoi porniți, din nou, înregistrarea. Veți obține astfel o succesiune „plan general-prim-plan" care va fi foarte ușor și frumos de montat ulterior.

Panoramarea.

Când ne aflăm într-o piață din centrul istoric al unui oraș celebru, ne place să „panoranăm" prin ample și largi mișcări de cameră, pentru a surprinde întregul areal înconjurător. E OK, atâta vreme cât respectiva panoramare nu durează mai mult de 6-7 secunde. Dacă o mișcare de cameră „ține" peste 10 secunde, pe telespectator îl ia (din nou) cu amețeală.

Nu începeți panoramarea „brusc". Mențineți un cadru „fix" de câteva secunde (pe o clădire importantă, să zicem) și abia după aceea panoramați. Numărați până la 6, apoi opriți mișcarea (preferabil pe altă clădire importantă). Ideal, mișcarea de panoramare poate să urmărească un subiect în mișcare (mașină, biciclist etc.). Și nu uitați: dacă doriți să ucideți orice speranță de filmat în vacanță, abuzați de cât mai multe panoramări și zoom-uri. Fără număr.

Cadrele fixe.

Poate paradoxal, dar cele mai dinamice cadre sunt cele fixe. Cu condiția să fie corect încadrate și „să spună o poveste". Cu alte cuvinte, respectați regula de aur a cinematografiei: cadrul să fie fix, iar acțiunea (actorii) să se desfășoară în acel pătrat surprins de obiectivul camerei.

Sunetul.

Reprezintă alt detaliu foarte important care, dacă este ignorat, vă va ruina toată filmarea. Țineți minte că respectiva cameră înregistrează și sunete. Inclusiv exclamațiile și înjurăturile pe care le rostiți în timp ce filmați. Învățați o regulă de bază atunci când filmați: țineți-vă gura.

Mihnea Lazăr - www.Pasiunea.Eu